Art Safari va prezenta publicului, în cadrul celei de-a 9-a ediţii (12 mai – 7 august) de la Palatul Dacia-România, o expoziţie semnată de artistul aflat în centrul celei mai mari mişcări de avangardă în România şi Israel şi, totodată, creatorul primei construcţii moderniste din Bucureştiul anilor ’20 – Marcel Iancu.
Alături de pavilionul dedicat lui Marcel Iancu, Art Safari va expune şi arta de patrimoniu a maestrului Theodor Aman, lucrări de Picasso şi Dali în cadrul unei expoziţii acompaniate de muzică, fotografii ale celei mai distinse fotografe germane – Barbara Klemm, precum şi arta zilelor noastre semnată de Irina Dragomir, superstarul artei contemporane.
Marcel Iancu (1895 Bucureşti – 1984 Ein Hod, Israel) a fost un artist-fenomen al secolului XX, atât pentru arta românească, cât şi pentru cea universală. Personalitate complexă, artist cu vocaţie multiplă, pictor, arhitect, grafician şi eseist, Iancu a fost în centrul celei mai importante mişcări de Avangardă şi a avut legătură cu toţi marii artişti revoluţionari ai vremii.
Artistul s-a născut la Bucureşti, în 1895, într-o familie de origine evreiască şi în 1914 a plecat în Elveţia să studieze. A început cu matematica dar, după doar un an, a renunţat în favoarea arhitecturii, în cadrul Academiei Polytechnikum din Zürich.
În 1917 a participat la prima expoziţie a dadaiştilor la Galeria Dada, în Zurich, împreună cu Hans Arp, Giorgio de Chirico, Paul Klee şi Tzara. Îndepărtându-se de Tristan Tzara, dar rămânând aproape de Hans Arp, Marcel Iancu şi-a continuat călătoria prin Europa, după terminarea studiilor şi a fost un reprezentant de vârf al Avangardei. În 1919 a înfiinţat, alături de Hans Arp, Alberto Giacometti şi Emmy Hennings, grupul Artiştii Radicali.
Creaţia lui Marcel Iancu a trecut prin mai multe perioade, în funcţie de influenţele curentelor de avangardă la care lua parte. În perioada de la Zurich şi cea imediat următoare, a îmbrăţişat experimentul Dadaist, dar odată ce acesta s-a orientat către o afiliere cu Suprarealismul, Iancu s-a îndepărtat de mişcare şi a migrat către un limbaj plastic Cubist-Constructivist. „Cathédrale” este o lucrare din 1933 în care se vede cum Marcel Iancu a migrat artistic către un Modernist moderat, cu accente expresioniste, explorând ceva mai mult din punct de vedere cromatic. Lucrarea a fost vândută la o licitaţie cu 80.000 de euro în 2019.
Întoarcerea în România, o perioadă de explorare a talentului de arhitect
În 1922, artistul se întoarce în România, unde va deveni unul din cei mai importanţi promotori ai artei de avangardă, timp în care va continua să expună şi în cadrul expoziţiilor de artă europene, susţinute la Zürich, Paris, Berlin sau Varşovia. Anul 1925 va fi un nou an de călătorii prin Europa şi cel în care avea să îi întâlnească pe Pablo Picasso şi pe Constantin Brâncuşi.
În perioada petrecută la Bucureşti, Marcel Iancu şi-a explorat talentul de arhitect, iar în anii ‘30 a proiectat numeroase clădiri moderniste, şocante pentru peisajul bucureştean al vremii. Inspirat de revoluţia lui Le Corbusier şi de tendinţele funcţionaliste care se afirmau, au apărut construcţii precum Vila Fuchs (Fuchs Villa) sau Casa Juster (Juster House).
Marcel Iancu a fost cel care a adus spiritul arhitecturii moderne în România (principalul arhitect modernist al Bucureştiului). Între 1922 şi 1938 a proiectat în Bucureşti peste 40 de clădiri, în mare case pentru o familie.